Am 1001 de motive pentru care imi doresc sa revin la Cluj-Napoca si sa alerg maratonul. Unul dintre acestea ar fi tocmai primul meu maraton de sosea alergat aici in 2011. Acea cursa inca este vie in mintea si mai cu seama in inima mea. Tin minte cum batea vantul aprig dese daramau gardurile de metal sau cum Bogdan Popa ma saluta undeva spre finalul cursei la una dintre intoarceri.

In 2023 am simtit “datoria” de a alergadin nou la Cluj-Napoca intrucat maratonul a revenit acolo unde ii era locul in calendarul competitional, in luna Aprilie.

De data aceasta am calatorit cu trenul, la cuseta, am dormit cateva ore la David si Bianca Iancu. Apoi am plecat catre stadion impreuna cu David, inscris si el la maraton.

Timpul a trecut, iar traditia prietenukor din Bucuresti de merge la CLUJ-NAPOCA MARATHON a cam apus. Am regasit la stadion si in cursa prea putini alergartori cu care eram obisnuit. Am regasit aceeasi atmosfera de sarbatoare, dar mie imi lipseau fetele cunoscute.

Nici forma mea nu a mai fost ca in urma cu 10 ani pe cand reuseam PB pe maraton chiar la Cluj-Napoca. Am incercat si am reusit totusi sa am un ritm mai bun fata de ultima participare (2021). Am tras tare acolo unde s-a putut, tinand aproape de unii alergatori. Picioarele mi-au cedat tocmai pe ultimii kilometri si am scazut ritmul.

Am reusit un timp de 3h30, exact cat imi propusem. Asadar mai bine fata de 3h38 de la ultima prezenta.

Dupa cursa am fost intr-un dute-vino: am intalnit-o pe Hiroko, Bogdan Popa mi-a facut o poza cu un aparat foto alb-negru pe film, iar la final am stat la o pizza si o bere cu David, Bianca, Octavian, Andreea si Gheorge Nicolae. Iar ca final al povestii de la Cluj-Napoca amintirile au curs pe drumul de intoarcere in masina lui Bogdan Popa.