Sportul, alergarea, miscarea in aer liber reprezinta fara doar “obligatii” pentru o viata sanatoasa, echilibrata si linistita. Dar nu poate fi asa daca ramanem izolati in pasiunea noastra. Dincolo de nevoia de regasire personala si de a petrece timp cu tine insuti, vine momemtul cand simti nevoia de impartasi experienta oferita de sport, de alergare, de miscare.

Dupa un an si jumatate in care viata alergatorilor si a tuturor oamenilor a fost schimbata brusc de pandemie, a venit un moment in care sportivi amatori si mai putini amatori s-au intalnit la o competitie mare, in mijlocul orasului. Este vorba de Bucharest Half Marathon desfasurat pe 5 Septembrie 2021.

E drept, competitii de alergare pe sosea sau montane s-au organizat, inclusiv in 2020. Unele au avut chiar o participare uriasa pentru perioada in care traim.

Insa la inceput de septembrie 2021 s-a petrecut ceva deosebit in Bucuresti. Oameni, deveniti cu multi ani in urma prieteni si apropiati tocmai datorita pasiunii pentru alergare, s-au reunit, s-au reintalnit si s-au bucurat impreuna de o competitie de alergare.

Chiar si revista Alerg.ro se referea la acest eveniment ca la “reintalnirea cu un vechi prieten”. Si poate cel mai simplu si mai elocvent exemplu este trairea prietenei noastre japoneze Hiroko Ogawa. Ea a revenit in Romania dupa mai bine de un an. A asteptat sa poate beneficia de vaccin si sosit la Bucuresti chiar inaintea Semimaratonului, desi era accidentata. Pentru ea chiar a fost o adevarata magie, intrucat a reusit sa alerge intreaga distanta de 21Km fara probleme, desi cu cateva saptamani inainte abia putea sa paseasca.

Eu unul m-am dedicat ultramaratonului in 2020 si 2021. Competitiile ultra, avand mai putini participanti, au beneficiat de mai multe sanse de a fi organizate. Mi-am pierdut astfel viteza si forta necesara unui concurs de semimaraton. Nu am dorit insa sa ratez aceasta sansa de a alerga din nou in mijlocul orasului si a prietenilor.

La inceputul cursei am fost putin frustat de ritmul scazut in care organismul meu a reusit sa se miste. Nu mi-a fost deloc usor. Dupa jumatatea traseului lucrurile s-au schimbat si am reusit sa regasesc un ritm solid si o stare fizica ce mi-au dat incredere. Pe final chiar mi-am reamintit ce faceam candva la majoritatea curselor, cu distante de la maraton in jos. Si anume sa sprintez. Am terminat in 01:37:43. Doar primul meu semimaraton (2001) alergat fara niciun fel de pregatire si cunostiinte despre alergare a fost mai lent (1h46).

Dar ceea ce m-a complesit cu adevarat a fost acea atmosfera de zile mari si mai cu seama revedearea a zeci sau sute de prieteni alergatori din Bucuresti, dar si din tara. A fost o mare bucurie pentru sufletul meu. O mare parte dintre ei a alergat, altii au fost prezenti pe traseu sau in zona de Sosire. La final nu am aratat ocazia de povesti putin cu Hiroko, alaturi de echipa Time Trial Running, si cu greu m-am lasat dus din zona Expo.

Din cele noua editii ale Semimaratonului Bucuresti desfasurate pana acum, am alergat opt, iar cea din 2021 a fost ca un fel de “editie vedeta”. Sper sa am ocazia sa revad si mai multi prieteni alergatori la editia aniversara din 2022, cea de-a 10-a.