La doar 3 zile de la prima cursa alergata in Germania am calatorit cu trenul intr-un orasel tare fain, Buckeburg, pentru o competitie importanta pentru alergatorii din zona: BRUNO PETZKE LAUF 2013 – 6 Octombrie 2013. La fel de important era si pentru mine sa alerg o cursa in ziua in care in Romania avea loc Maratonul International Bucuresti. Am alergat cursa de 10Km cu gandul la prietenii alergatori, participanti la MIB.

Pentru a nu repeta situatia de la prima cursa, am plecat din timp si am ajuns  cu mai bine de 1h30 la zona de concurs (MarktPlatz). Am avut asadar timp suficient pentru a ma inscrie, pentru a face o scurta incalzire, pentru a studia detaliile organizatorice, dar mai ales pentru poze. Orasel mic, zona centrala la fel de mica, dar totul foarte frumos.

Locatia de Start, atmosfera calduroasa si organizarea la inaltime, toate acestea m-au facut sa uit ca sunt singur pe “alte meleaguri”. Fiecare alergator reprezenta un club. Deja incepeam sa intuiesc favoritii. Taxa a fost 7 Euro(Nr. de Concurs, Diploma la final si cateva  obiecte promotionale). In plus, am lasat garantie 10 Euro pentru cip (aveam sa recuperez suma dupa Finish).

Cursa de 10KM a fost chiar prima. Startul s-a dat de langa Poarta orasului, care ne astepta si la Finish. Am alergat 2 ture, pe alei de parc, drum pietruit, drum de pamant si carari de padure. Un traseu placut si dinamic: multe viraje si schimbari neasteptate de directie. In prima tura am tintit “fruntasii” cursei si m-am tinut aproape de primii 5-6. Cu rabdare am urcat pe locul 4.Primii 3 s-au distantat serios dupa prima tura. Pana la final preocuparea mea a fost sa nu scad ritmul. M-am bucurat sa stiu ca nu rulez la capacitate maxima si pot face fata atacurilor. Am fost impins de la spate de 3 urmaritori feroce, sositi fiecare la cca 10 secunde unul dupa altul. Am terminat cursa in 39min.11sec. Locul 4 din 90 de participanti (67 la Masculin). O cursa tare buna pentru mine.

Organizatorul a remarcat prezenta unui alergator roman si a mentionat Romania inainte de Start si dupa finalul cursei. Mi-a multumit pentru prezenta si am avut onoarea sa fiu strigat (alaturi de alti cca 10 alergatori), chiar daca nu am urcat pe Podium. M-am imprietenit cu fotograful oficial (Max), am povestit putin cu un simpatic alergator pe numa Klaus sau cu Aida (de origine din Bolivia) – un fel de Hiroko a lor. Cu drag am ramas si la cursele copiilor. Am plecat cu inima plina de bucurie din Buckeburg. Chiar daca e o competitie relativa mica, mi-as dori sa revin candva. La cateva ore dupa cursa am ramas fara cuvinte afland de gestul facut de Florentina Florea si alti prieteni alergatori care au alergat Maratonul Bucuresti cu gandul la noi. Le multumim din suflet!

PS: Poze din zona de Start-Finish.