Am cules pana am ales. Si n-am ales rau. S-a creat deja obiceiul, printre alergatori, sa inceapa sezonul de maratoane cu o cursa de primavara in afara tarii. Iar cursa aceasta (sau cursele, in cazul unora) este aleasa inca din toamna precedenta. Fiecare alege in functie de orasul si tara pe care vrea sa le viziteze. Daca vrea sa mearga la sigur exista si “grupuri organizate” la maratoane devenite deja traditie pentru maratonistii romani.
O minivacanta de primavara + 1 maraton suna bine. M-am gandit in primul rand la Limassol, apoi la Roma si chiar la Barcelona. Am tot amanat partea legata de cazare si transport, pana cand Danut Cernat a venit cu propunerea: Bratislava Marathon – 1 Aprilie. Si Bratislava a ramas. Asta insemna deja: Turism Sportiv. In Slovacia nu mai fusesem. Auzisem eu ca Bratislava e la fel de faina ca Praga, nu era nici departe de Romania (in varianta transportului cu masina proprie). Laura si Alin aveau sa vina cu noi. Asta insemna ca aveam si echipa de sustinatori. Am ales varianta lejera: Avion – > Viena + Autobuz -> Bratislava. S-a inscris si Serban, asa ca era incropit deja un grup, la care s-a alaturat intamplator (la fata locului) si Stefan Dan. Abia dupa Maraton am aflat ca a existat si un grup de SemiMaratonisti romani, la Bratislava.
CSOB BRATISLAVA MARATHON (pe numele lui complet) era gandit ca un eveniment complex: multe curse (KIDS RUN, HOBBY RUN-4KM, 10K RUN, IN LINE RACE (role), SEMIMARATON si MARATON) + alte actiuni. La inscrierea online ne-am luptat putin cu limba slovaca, dar nu au fost probleme. Taxa: 35 de Euro.
Ajunsi in Bratislva (cu 2 zile inainte de concurs) a inceput “joaca”. Incercand sa gasim drumul catre EXPO am intalnit un student slovac foarte amabil si vorbaret care ne-a dus la destinatie mai pe drept, mai pe ocolite. Iar cand am ajuns la EXPO a facut stanga imprejur si a plecat, fara sa aflu cum il cheama. Oricum, ii multumesc pentru ajutor. M-am inscris asadar inca de Vineri seara, dar nu suficient de devreme incat sa nu primesc tricou marimea M. Mai mult, s-a inscris si Mariana la cursa de 4,2 KM (Hobby Run). Ne-am reunit cu Danut si Serban alaturi de care am cinstit acei primi pasi in Bratislava cu o bere ceheasca (Kozel).
Sambata, dupa vizitarea Cetatii din Bratislava si a centrului Vechi, ne-am grabit spre zona de Concurs pentru cursa Marianei. Echipata era, neantrenata era. Pana aici – lucruri normale. Numai ca uitasem CIP-ul la Hotel. Si mai erau 10 min. pana la Start. Am pornit in fuga in recuperea CIP-ului, dar m-am intors in 25 de min., pe cand ajungeau la Finish primii alergatori. Mariana plecase in cursa cu o intarziere de 5 min, fara CIP, dar cu mare elan. S-a simtit foarte bine, a depasit o treime dintre alergatori, nu s-a oprit si nu a fost deloc obosita la Finish. A meritat cu adevarat medalia (similara cu cea de la Maraton).
Eram din ce in ce mai impresionat de buna organizare, cu toate ca evenimentul era intr-adevar unul complex. Kit-ul de Start continea pe langa CIP, tricou, nr. Concurs, si 2 brosuri despre Maraton (inclusiv harta detaliata a traseului) + un bilet care oferea transport gratuit in acel week-end si acces la 2 Muzee si la Zoo. Asta da Turism Sportiv. Dar am revenit cu gandul la Maraton si la tintele mele: un timp sub 3h (o bariera foarte importanta pentru maratonisti) sau Record Personal (cca 3h05min.). Uitasem de ceva mai important si anume: sa ma simt bine in cursa si sa ma bucur de alergare.
Grupul de 4 maratonisti s-a reunit inainte de Marea Cursa, infrutand vremea friguroasa. Eu si Danut Cernat abia ce ne strecurasem in prima zona a plutonului ca s-a si dat Startul. Trecerea Dunarii a fost cel mai interesant aspect al inceputului de cursa. Am alergat 6-7 KM in apropierea Pace Maker-ilor de 3h15min. Imi propusem sa incep usor, sa-mi pastrez energia. Dar parea ca acel ritm e prea incet pentru ce-mi propusesm eu. M-am desprins si am alergat in ritmul meu fara sa fortez. Simteam lipsa muzicii din casti (care ma ajutase atat de mult la Bucuresti). Nici incurajarile nu prea veneau, mai cu seama ca iesisem deja din oras. Era inca aglomeratie pe traseu. Pe la Km 10-15 traseul trecea pe langa o padure; alergam deja pe o alee ingusta, ceea ce facea ca depasirile sa fie mai interesante. Fotografii cam lipseau si eu de pe traseu, in schimb trupele de muzica (inclusiv tobosari si DJ) erau suficient de multe si vesele incat sa-mi alunge plictiseala.
Inainte de finalul primei ture (maratonul era compus din 2 ture de 21 KM) i-am intalnit pe Laura si Alin, dupa care am urmat traseul prin centrul vechi, ceea ce a oferit cursei multa culoare. N-am ratat ocazia unica de a bate cuba cu turistii chinezi. Din pacate traseul ocolea putin zona de Start/Finish si nu am vazut-o pe Mariana (care filma). Asa cum aflasem de pe un Forum, odata cu intarea in a 2-a tura a inceput si partea anosta a Maratonului. Alergatorii de Maraton erau mult mai putini, cetatenii se ascundeau de ploaie si vant. Dar am avut o intalnire surpriza cu Iarna. Incepuse sa ninga. Tare, nu? Asta, dupa ce, in prima tura ne batuse soarele in ceafa. Usor-usor mi-am continuat depasirile, ma simteam bine (ca la un antrenament lejer), dar nu reuseam sa apas pe butonul de TURBO. Si nu prea intelegeam de ce. Nu voiam sa dau vina pe vantul puternic, care-ti taia respiratia pe alocuri. Ci mai degraba pe acel ceva ce ma putea impulsiona (incurajari de pa margine, muzica in casti etc), dar care lipsea. Ultima trecere peste Dunare m-a inviorat putin, iar pe ultima parte (inclusiv circuitul prin Centrul Vechi) am iutit pasul fara sa simt ca dau tot ce pot.
Am terminat Maratonul Bratislava in 3:10:45, pe locul 77 din 533 (Masculin). Nu-mi indeplisem nici una din cele 3 tinte: timp sub 3h, PR sau clasare in primii 10%. Insa consolarea (pe post de reusita chiar) a fost ca alergasem maratonul cel mai lejer din punct de vedere al efortului depus si al problemelor (fizice) avute in cursa. Lipsa energiei si a impulsionarilor a fost suplinita de fuleu. Cand simteam ca nu pot ambala amotorul, puneam fuleul la treaba.
La Finish ma asteptau 2 fotografi (Laura si Alin) si un cameraman (Mariana). Dupa schemele clasice (saritura, cumpana etc) m-am schimbat si l-am intampinat pe Serban (3h55). Danut Cernat terminase in 3h18.
Nu intotdeauna iti bati recordurile sau iti indeplinesti obiectivele, dar niciodata nu pierzi atata timp cat alergi si termini un maraton. Dupa 18 maratoane alergate si antrenamente sustinute, cei 42 de KM de la Bratislava au parut o plimbare (in vant, ploaie si ninsoare, ce-i drept). Alergasem un Maraton cu puternic impact geografic si istoric (traversarea Dunarii, respectiv a centrului vechi).
Recuperarea am facut-o la pas prin Mall, in zona de Concurs (soseau ultimii maratonisti) si prin acelasi centru vechi, unde am vizitat 2 muzee, pe baza bonului de la organizatori. La Bratislava chiar am reusit sa imbin (cu ingaduinta celorlalti) sportul cu vacanta. Nici camera foto n-a stat degeaba. Deocamdata: poze de la Maraton. Iar ca Bonus: ceva shopping. PB-ul poate sa mai astepte pana la Cluj.
Bravo. Poate pana la Cluj gasesti si butonul de TURBO!