“Ati vrut maraton, maraton v-am dat!”. Cam asa cred ca au gandit baietii si fetele de la CPNT. Numai ca lucrurile se fac treptat si toate la timpul lor. La ineputul lui 2012 alergatorii romani auzeau cu bucurie despre Brasov Marathon. Au fost putini uimiti sa afle ca, in ciuda numelui, traseul este de lungimea unui semimaraton (21KM). Dar diferenta de nivel apreciabiala (1200m D+) ii trimitea cu gandul la o cursa grea. Si asa a fost. Abia intr-un tarziu am inteles ca Editia Pilot avea legatura cu dificultatea traseului si mai putin cu organizarea in sine. Tinand cont ca era o initiativa CPNT, evenimentul nu putea fi decat o reusita.
Dupa cursa din 2012 le-am cerut CPNT-istilor sa promita ca la editia a II-a vor avea si traseu de maraton. Mai ca bateam din picior. In Ianuarie 2013 Iulian si Cornel imi dau vestea asteptata. Facem maraton. Bun. “Doar 35KM?” zic eu. “Hai ca-l facem de 37-38, avem de unde” raspund ei.” Profilul traseului (din site) arata cca 40KM. “Ce bine!”, gandeam eu. Dar se parea ca lungimea traseului a tot crescut, precum cotele Dunarii. La finalul Brasov Marathon 2013 unele GPS-uri indicau 44KM!!
Inainte de Concurs unii participanti traiau cu impresia ca va fi un maraton de plat. Altii erau constienti de dificultatea traseului. Poate ca tocmai de aceea multi alergatori buni ales proba de Semimaraton. Pentru incepatori s-a tinut si o proba de cros (cca 7Km). Pentru cele 3 curse Start-ul s-a dat la ora 9.00 din Piata Sfatului. Cu mare avant maratonistii si semimaratonistii (cca 200) s-au repezit spre varful Tampei, mare parte din ei alergand integral serptentinele. Nu aveau ei habar ce-i asteapta. De la Start pana la Finish maratonistii s-au bucurat de umbra si de soare, au strabatut poteci uscate, drumuri pietruite, carari alunecoase, partii cu zapada, dar si cu noroi in Poiana Brasov, au cucerit varful Postavaru cand inca nu erau la jumatatea traseului si au pornit-o la vale.
Era deja o cursa grea. Stiau sau nu, dar ii mai astepta 2 urcari nemiloase. Si toate se intamplau in viteza. Nu era timp de respiro. Nu te lasa traseul in primul rand, si mai apoi concurenta. Traseul te imbia si in acelasi timp de chinuia. Uitai insa de toate cele rele cand intalneai numerosii voluntari, asezati in puncte cheie, care te incurajau cu foc sau iti rasplateau efortul cu apa rece. Si cum sa zabovesti cand traseul era asa de bine marcat. La acest capitol (cat si in ceea ce priveste punctele de control, de hidratare si de alimentare, CPNT-isti s-au intrecut pe sine. Felicitari!). Am riscat neluand apa la mine, dar am avut noroc, inclusiv cu cativa turisti binevoitori.
Spre KM 30 incepeam sa vad cursa ca pe o pedeapsa pe care o merit. Chiar si coborarile imi slabeau fortele. Platul mult asteptat l-am facut la ritm de plimbare. M-am consolat putin vazand ca nici liderii cursei nu o duc prea bine. A 2-a urcare pe Tampa, pe la treptele lui Gabony, a fost o adevarata incercare fizica si psihica. Nu am mers rau, ajutat fiind de sustinerea voluntarilor (multi dintre ei oameni cunoscuti). Dupa galagia facuta de voluntari stiam ca cel din urma mea se apropie amenintator. Pe ultima parte a urcarii am fost nevoit sa evit si multi turisti, printre care si un grup de bulgari nepasatori. De privelistea de pe varf m-am bucurat doar din poze. Coborarea ce a urmat mi s-a parut destul de tehnica, ritmul fiind unul lent. Nici platul, nici asflatul nu-mi mai erau prieteni. “Sigur e ceva in aer, altfel nu-mi explic unde mi-a disparut toata energia” gandeam eu.
Pentru final am scos (nu stiu de unde) un mic sprint, terminad maratonul in atmosfera de sarbatoare. 5h16min. Locul 7 din 48 de finisheri. Locul III la categoria de varsta. Asadar lupta cu muntele a fost victorioasa. O parte din energia nebanuita din timpul cursei mi-a fost transmisa si de Mariana care m-a asteptat la Finish. Multumesc si Zitec!
Atmosfera din Piata Sfatului a fost extraodinara: un VJ in forma, paste delicioase, oameni veseli si evident, Premierea. Usor-usor le-a revenit culoarea la fata, maratonistilor. Ei nu vor uita insa ca Brasov Marathon 2013 a fost unul dintre cele mai solicitante maratoane din toata experienta lor.
da …. chiar ai avut noroc cu apa de la turisti …. sa pleci TU fara apa pe un maraton montan, pare de necrezut. A fost greu traseul, ultima coborare de la Saua Tampei spre BV m-a ucis, desi si eu am mers la greu pe acest traseu, niciodata nu am mers atat de mult intr-o cursa. Resimteam maratonul din Cluj prin toti muschii picioarelor. Anul viitor va fi mai bine :-))
Eh…nu te gandi ca muream de sete si vedeam stele verzi (ca la Mures Olt Marathon 2011). Sunt mai calit acum. Dar, daca tot aveau oamenii apa… . Au avut si eu ocazia sa faca un gest de omenie. 🙂