Dupa 2 maratoane alergate la intensitate maxima (la Rotterdam – 12 Aprilie, respectiv la Cluj – 19 Aprilie), era timpul pentru e evadare la munte, impreuna cu familia. Ar fi fost al 3-lea maraton consecutiv. Dupa Cluj parea ca mi-am consumat toate resursele necesare pentru o alergare competitiva pe distante lungi. Asa ca, spre surprinderea apropiatilor, m-am “mutat” de la proba de maraton la cea de cros (9,6Km).

La partuciparile anterioare in cadrul Brasov Marathon bifasem o cursa de semimaraton si una de maraton. Era timpul pentru o a 3-a experienta, diferita. Desi ma simt in elementul meu pe traseele relativ scurte si intense, la Brasov pe 25 Aprilie a fost un fel de “recuperare dura”.

Era prima alergare montana dupa mai bine de 7 luni (Maratonul Zapezii de la Rasnov nu intra la competitiile montane). Frumoasa senzatie. Urcarea pe Tampa m-a facut sa uit pentru cateva minute de recordurile personale de la maratoanele de sosea si sa ma bucur de natura.

Indiferent de stare, o alergare pentru mine nu se trasforma niciodata intr-o plimbare. Alerg la intensitate ridicata, dar cu ceva rezerve. Cararea serpuita era”populata” cu alergatori cat vedeai cu ochii. Coborarea a parut chiar mai dura decat urcarea. Picioarele pareau ca nu sunt ale mele. Izbavirea n-a venit nici macar pe portiunea de plat, din jurul Tampei.

Deoadata ma trezesc pe stradute si…Finish. Timpul final si clasarea sunt mai putin importante de data asta . Le amintesc, totusi: 46min. 42sec. / Locul 7). Nu sunt obisnuit sa revin la zona de Start/Finish asa repede. Ar fi trebuit sa fiu sus pe munte, sa ma lupt cu zapada. Am avut insa ragazul unui masaj foarte bine venit, dar si timp berechet sa ma pot bucura de atmosfera din Piata Sfatului.

Dupa amiaza am plecat deja din Brasov. A fost intr-adevar o evadare scurta, dar frumoasa!