De la evenimentele cu o duzina de participanti pana la cele care strang la start peste 1000 de alergatori, de la crosurile din parc pana la ultramaratoanele montane, fiecare eveniment de alergare are farmecul sau. Fiecare competitie atrage alergatorii prin ceva anume. Fie ca e se mizeazape ceva inedit / nou, fie ca e vorba de “facilitati” asteptate de toata lumea.
Ajuns deja la editia a IV-a in 2015, Baneasa Trail Run este o competitie foarte dorita atat de alergatorii de trail cat si cei obisnuiti cu platul.
Pe langa excelenta organizare sunt cateva aspecte care pe mine ma atrage la Baneasa Trail Run. Este vorba in primul rand de o atmosfera de sarbatoare, de prietenie si voie buna similara competitiilor de alergare montana. Sunt fan declarat al alergarii pe sosea, insa proba de 10 Km (fie ea si prin padure) mi se potriveste foarte bine. Si nu in ultimul rand: pur si simplu nu pot rata un eveniment care recompenseaza efortul alergatorilor la final cu sarmale. 🙂
Dupa maraton proba mea preferata este cea de 10Km (indiferent de suprafata de alergare). Am incercat pana acum suficient de multe semimaratoane. Asadar, in lipsa variantei “maraton”, in ultima vreme am decis sa aleg 10Km in detrimentul probei de 21Km. Mai mult, am observat ca un semimaraton de trail prin padure, in conditii de umezeala, poate fi foarte solicitant si chiar chinuitor intrucat ritmul tinde sa fie foarte alert.
Prin urmare, pentru Baneasa Trail Run 2015 (13 Decembrie) am m-am inscris fara ezitare la proba scurta (10,5Km). In plus, am remarcat si o concurenta mai slaba la aceasta proba, la noua mea categorie (35+). Cu toate acestea nu mi-am facut planuri pentru Podium (marturie stau timpul obtinut la final si chiar modul de abordarea a cursei). Dorinta mea era sa ma bucur de alergare pe o distanta care imi place.
Fiind start-uri diferite am avut ocazia sa asist la plecarea in cursa a concurentilor de la 21Km, la 200m de la Start. Frumoasa senzatie sa vezi sute de alergatori pregatindu-se sa ia cu “asalt” cararile padurii!
Nu mai sunt de mult o persona timida, insa fac cum fac si ajung in zona de Start cu cateva minute sau secunde inainte de plecarea in cursa. La fel s-a intamplat si la Baneasa. Am plecat de la dupa jumatatea plutonului, la cca 15 secunde de la Start-ul oficial. Am facut un usor slalom printre participanti si am inceput o faina cursa de urmarire. A cui? A oricui. Toti cei din fata mea reprezentau “o tinta”, atata timp cat se aflau in vizorul meu. Am reusit sa fac asta de la inceput pana la final. Cu o singura exceptie, poate.
Traseul s-a prezentat nesperat de bine. Voluntari veseli si energici. Nu stiu daca am crescut ritmul la un moment anume, cert e ca am recuperat pozitii serioase in clasament, ceea ce ma tinea concentrat si-mi dadea o stare de bine, de incredere si energie. La un moment aflu ca sunt deja in Top 10. Ca in fiecare an, am gasit rezerve si pentru un sprint pe ultima bucata (turul de parc). Eram cumva multumit de cursa mea, desi ulterior am realizat ca puteam obtine si mai mult.
Am terminat proba de 10,5Km, cu timpul de 43:15 (timp real: 43:00) pe Locul 7 la Open si Locul 2 la categoria 35+. In fata me la numai 2 secunde a terminat Razvan Ene (aflat in aceeasi categorie de varsta). In cursa Razvan fusese singurul alergator aflat in campul viziual, pe care nu l-am mai depasit pana la final. Problema mea a fost, probabil, timpul irosit la Start. Timpul meu real a fost chiar mai bun ca al lui Razvan. Dar sunt convins ca nu ar fi cedat nimic, daca m-ar fi simtit in spatele lui.
E drept, pentru el a fost mai mult un antrenament, venind dupa o perioada lunga de repaus. Altfel ar fi terminat cu cca 3 minute inaintea mea. Oricum, pentru mine a fost o placere si onoare sa urc pe acealsi Podium cu Razvan.
Timpul nu a fost unul stralucit, insa m-am simtit foarte bine in cursa tinand cont de obisnuita lipsa de odihna la care s-a adagat si excesul alimentar.
Baneasa Trail Run fost cursa cu nr. 50 pe anul 2o15 si ultima totodata. Asadar un Podium surpriza, chiar la final de sezon. Dedic aceasta reusita prietenilor de la Zitec (care m-au sustinut permanent in ultimii 3 ani), dar si colegilor de la CS MiscareaCFR (in frunte cu antrenorul Stefan Costache). Am urcate pe Podium si pentru ei.
E clar ca varsta isi vede de treaba ei, desi alergarea ne ajuta sa ramanem tineri in spirit. Insa atingerea pragului de 35 de ani pare sa ma ajute sa sper la clasari pe Podium si la competitii aparent inaccesibile. Urmeaza o cursa similara la GERAR (10,8Km pe 31 Ianuarie 2016)!