Indiferent de stare (psihica si fizica) lunea imi pare mereu c-ar fi o zi buna de alergat. Asa ca imi iau echipamentul cu mine. Astazi (04.03.2013) pe seara am incercat o alergare pe scari intr-un bloc turn (17 etaje). Nu prea a mers (era bezna), dar macar am incercat. Dar sa va povestesc si despre prima parte a zilei.

In drum spre birou ma opresc sa cumpar zambile de la o batrana:

– Frumoase zambile, sper ca ai destule!

– Am maica, am!

– Stai asa, sa gasesc portofelul, zic eu, cautand prin rucsac.

– Nu te grabi maica! Graba strica treaba!

– Pai nu ma grabesc, dar am multe aici in rucsac: pachetul de pranz, echipament etc.

– Echipament?! Adica mergi laa…

– Merg la alergat mamaie…

– Aa… alergarea e aia care te face frumos, nu?

– ?! Te face … sa arati bine, sa te simti bine…

– Si…, alergi mult?

– Pai pot sa alerg de aici (Piata Iancului) la Ciolpani fara pauza. Dar nu acum, normal. Gata, am gasit banii!

…

– Sa tra’esti maica! Si zici ca de la alergare esti asa frumos, nu?

– ?! Sanatate mamaie! Multumesc pentru zambile!

Se pare ca mi-am castigat un nou sustinator.