Planurile nu sunt cele mai importante sau cele mai frumoase, ci dorintele, visele. Fie ca e vorba de o revedere de cinci minute cu un prieten vechi, fie sa ajungi intr-un loc anume pe acest pamant sau chiar sa alergi pe un traseu nou.

De mai bine de treizeci de ani trec aproape in fiecare sezon estival pe langa Techirghiol. Nu m-am oprit niciodata, dar mi-am dorit sa ajung la marginea lacului. Intrucat viata mea inseamna si alergare cred ca asteptam doar ocazia potrivita pentru un astfel de moment.

La inceputul anului 2025 Cristinel Balan a venit cu o propunere irezistibila: o competitie in jurul lacului Techirghiol, cu inscriere gratuita. Nu m-am mai gandit la alte competitii sau la cat de refacut voi fi dupa cursele de ultra deja stabilite. Dorinta mea veche urma sa fie indeplinita.

M-am inscris la cursa cea mai lunga, cea de 45Km. Iar pe 30 Mai 2025 am pornit in prima mea incursiune in jurul lacului Techirghil, alaturi de alti 10 maratonisti. Nu aveam sa petrec acolo doar cateva clipe, ci aproape 5 ore.

A fost ultima dintr-o serie de trei alergari de anduranta pe parcursul lunii mai. In plus, am alergat pentru a 3-a oara in Dobrogea in aceasta primavara.

Desi grija principala a fost recuperarea dupa cele trei curse de “ultra” in doua luni de zile, problema reala a fost lipsa somnului. Asadar am plecat in cursa mai obosit decat stiam ca mai voi simti la final. Sentimentul de neputinta fizica nu e unul placut, insa atata timp cat te afli in miscare nu ai de ce sa te plangi. Asadar indeplinirea unei dorinte nu este intotdeauna “dulce” ca mierea.

Am alergat in mare parte alaturi sau aproape de alti participanti, insa in multe momente m-am simtit ca si cum lumea era doar a mea, mai cu seama in zonele in care nu vedeai tipenie de om. Pana si micile rataciri au avut farmecul lor. Mi-au placut intodeauna peisajele Dobrogei. Chiar si alergatul prin aratura a avut farmecul lui. La punctele de pe traseu am regasit, ca voluntari, oameni dragi.

Finalul a fost unul intens. Dupa un sprint de cca un kilometru am terminat “Alergarea carpilor” (45Km) pe locul 5, cu timpul de 4h44. Dupa cursa totul a fost chiar mai frumos. La zona de final m-am intalnit si cu familia si chiar am am primit de la organizator un trofeu simpatic sub forma unei cesti mari din lut )pentru locul 2 la categorie).

Povestea speciala de la Techirghiol s-a incheiat cu o sezatoare la Clubul Nautic din Techirghiol, unde am servit un excelent bors de peste!

Tot respectul meu pentru efortul financiar, fizic si mental depus de Cristinel Balan. Ma bucur ca am avut onoarea si bucuria sa fiu invitat si mai ales sa pot participa la prima editie a unui eveniment special organizat cu multa pasiune de catre Cristi, capitanul “Carpilor”