Desi alerg in mod de serios de 11 ani si am aproape 40 de ultramaratoane la activ, pana in 2022 nu alergasem un ultra la modul oficial in primele doua luni ale anului, ci doar antrenamente.
Pentru a fi sigur ca voi realiza antrenamente ultra in primele 2 luni ale sezonului, m-am decis sa particip la seria “ALBA CA ZAPADA SI CEI 7 PITICI”. Am ales doua, din cele 7 etape: cea de-a 4-a (29 Ianuarie) si cea de-a 7-a, ultima (19 Februarie).
“Antrenamentele competitive” s-a tinut in satul Stefesti, jud. Prahova. Ideea de baza alergarea timp de 7 ore, timp in care tinta era parcurgerea unei distante de minim 45KM, pentru a conta ca “ultramaraton”.
Traseul a masurat 2,2Km, insemnand un drum forestier parcurs dus-intors (1,1Km x 2). Practic este aceeasi zona in care va avea loc ROMANIANA BACKYARD ULTRA (28 Aprilie 2022), insa un traseu diferit.
Intre cele 2 “antrenamente” au existat cateva diferente.
La primul dintre ele (29 Ianuarie . 4 participanti) am luat startul cu muschii de la picioarele incordati si cu dureri (efecte ale antrenamentului ROMNICEANU STAIRS RUN, desfasurat cu 3 zile inainte). Am pornit foarte incet, dar increzator ca voi scapa de crampe. Si cu ceva surprindere chiar am reusit, cu un puternic setting mental, dar si apeland la magneziu sau Algocalmin.
Ca de obicei, m-a stresat partea alimentara, insa am avut o stare generala buna pana la final. Oficial am reusit 59.5Km, insa am continuat si dupa cele 7 ore pentru a depasi 60Km.
La cea de-a 2-a incercare a mea (19 Februarie) si tit odata ultima etapa (la care au participat 11 alergatori), am pornit mai increzator. Dar n-a fost asa. Fizic eram bine, am inceput tot usor, dar mai putin concentrat. Se pare ca am fortat acolo si atunci unde nu era cazul. Spre final, starea de epuizare a pus stapanire pe mine. Am reusit cu o tura mai putin fata de Ianuarie si anume un total de 57,6Km.
La ambele etape am testat si retestat partea alimentara, care imi da atatea batai de cap, si am facut multe pauze, dar scurte. Cel mai important aspect a fost socializarea. Mi-a prins foarte bine, atat in timpul alergarii, cat si la masa de dupa.
Le multumesc lui Ben Ami si Gabrielei pentru “pregatiri”, iar lui Octavian Ciorescu pentru “transport”. Octavian a fost si cel care a acumulat cel “mai bun punctaj” in cele sapte etape.
Cele doua “antrenamente ultra” se pare ca mi-au prins bine (aceasta era si ideea) la primul ultramaraton important al anului: LA PARRA BACKYARD ULTRA (Spania / 12 Martie).
La finalul lunii Aprilie voi reveni la Stefesti pentru cea de-a 2-a editia a ROMANIAN BACKYARD ULTRA.