Hercules Maraton 2011 – Valea Cernei – 21 Mai

May 30, 11 • RunningNo CommentsRead More »

Cu un “Hercules Maraton” de poveste am incheiat ceea ce singur am numit seria nebuna de 3 maratoane in 3 saptamani (15 zile mai exact). Evident, eu sunt mic copil pe langa Ilie Rosu cu 7 maratoane in 7 saptamani.

 

 

 

 

 

O cursa meseriasa, un traseu fain si peisaje incredibile. Sosire in forta, dupa o ultima coborare mai buna ca niciodata, cateva depasiri si mai bine venite, saritura obisnuita pe linia de Finish si imbratisarea mult asteptata a Marianei. Sa nu uit de grupul energic (Tzale, Bogdan si Panty). Thanks guys!

As mai fi fost in stare de vreo 10 Km. Dar pentru cei 45 KM (cea mai lunga cursa de pana acum), am scos 6h30’54’. Locul 55 la Open. Cea mai buna clasare din cele 5 Maratoane Montane de pana in prezent.

Pentru  a cata oara Mariana a fost acolo la Finish, si m-a felicitat spunandu-mi ca dupa o cursa atat de lunga, arat bine, dar “batran”.

 

 

 

 

Dar sa nu uit ca Hercules Maraton a avut si un inceput, chiar si o desfasurare. Dupa un drum lung cu o saritura din masina a dlui Constantinescu in Pitesti si o mica ratacire (prin Craiova), am ratat iarasi Sedinta tehnica de Vineri seara, dar macar am intrat in atmosfera, savurand pastele de la Pensiunea Dumbrava.

Inainte de Start, Panty a recunoscut ca se “dopeaza” [  ;))  ], iar eu,  dorind sa par razboinic, dadeam impresia ca faceam altceva. Dar uite c-a inceput cursa, cu mica bucata pe asfalt.

 

 

 

Inca de la inceput am primit incurajarile lui Lucian Clinciu (care la randul sau era felicitta pentru traversarea Carpatilor) si m-am inrolat si eu in sirul indian care deja descoperea peisaje fabuloase. Prima parte a cursei am pornit-o mai moale decat la Moeciu. Am ramas suprins sa vad ce bine ma misc pe coborari, am regretat ca nu am o camera foto la mine, am apreciat vorbele blande ale satenilor din Bogaltin si-am sarit cum sare capra parleazul, de cate ori vedeam un fotograf pe traseu.

La ultimul punct de alimentare am depasit un grup maricel de maratonisti insetati si-am luat-o la vale, purtat pe ritmuri de “buntzi bunzti”. L-am redepasit pe Bogdan din Oradea, apoi pe Dl. Constantinescu si am asteptat sa apara poienita dinainte de finish. Am terminat cursa cu zambetul (mai bine zis, cu ranjetul) pe buze si n-am contenit sa ma minunez de tot ce a insemnat Hercules Maraton.

Bonus: “No Comment”

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *